marți, 28 iunie 2011

Vacanta in Turcia - Partea I: Kusadasi - Drumul

Taman m-am intors din Turcia unde am petrecut 10 zile, 6 dintre ele pe coasta Marii Egee si restul in Istanbul. Nu mai fusesem niciodata in Turcia despre care auzisem o gramada de lucruri, in mare parte bune, despre statiunile turcesti si imi doream de mult timp sa vad Istanbulul, singurul oras intins pe doua continente si capitala a marilor imperii din Rasarit. 
Zis si facut, am facut rezervare la Kusadasi, sau mai bine zis pe langa Kusadasi la vreo 20 de kilometri, prin Europa Travel, la hotelul Grand Efe la un pret de te doare mintea - 320 de euro all inclusive pentru 2 persoane 6 zile. Vorba unui prieten mai ieftin decat sa stai acasa. Pretul era fara transport inclus, oricum preferam sa merg cu masina sa vizitam obiectivele turistice de pe drum, ca pe harta erau trecute o gramada.
Desi erau doar 1100 de km de la Bucuresti pana la Kusadasi si i-am fi putut parcurge lejer fara oprire, fiind doi soferi in masina, am ales sa facem popas pentru o noapte la Canakkale, ca sa ajungem odihniti a doua zi.
Am plecat din Bucuresti pe la 5 dimineata pe traseul: Bucuresti - Giurgiu - Veliko Tarnovo - Nova Zagora - Svilengrad - Edirne - Canakkale - Izmir - Kusadasi, cu oprire cum am mai zis la Canakkale cu vreo 400 de km inainte de destinatie. 
Veliko Tarnovo
Am plecat cu masina unor prieteni, deoarece pentru masinile in leasing la vama turca nu este suficienta doar procura de la societatea de leasing in engleza, ci si traducerea in turca legalizata si apostilata la tribunal. Asa ca m-am lipsit de aceste minunate drumuri prin birocratia romaneasca si am preferat sa mergem cu alta masina inscrisa pe persoana fizica. Pentru asta nu e necesara decat persoana fizica in masina, chestie care oricum era indeplinita din start.
Plecati de la 5 dimineata am trecut prin vama de la Giurgiu fara probleme, foarte putine masini, am platit taxa pentru Podul Prieteniei Romano-Bulgare in valoare de 25 de lei, am luat Vigneta pentru Bulgaria pentru o luna de zile...ca vezi Doamne pentru o saptamana nu aveau, si am pornit entuziasti catre Veliko Tarnovo. 

Am ajuns aici pe la 8 dimineata drumul fiind extrem de liber si relativ bun, si am parcat in fata cetatii, fosta capitala a Bulgariei. Veliko Tarnovo e o minunata destinatie de weekend aflata la doar 200 de km de Bucuresti, un fel de Sighisoara a Bulgariei care are cam tot ce vrei, cetate, oras vechi cu stradute inguste si  pietruite si cladiri interesante, o gramada de terase, baruri si restaurante care ofera o priveliste minunata asupra Tsarevets, cetatea care domina orasul si care a servit drept capitala celui de-al Doilea Imperiu Bulgar pe la 1200. Dar despre Veliko Tarnovo o sa povestesc alta data ca e mult de zis.
Dupa ce am vizitat cetatea si am reusit sa deblocam masina, pe care o gasisem cu roata blocata pentru neplata parcarii...cum dracu sa si platesti parcarea cand incepe taxarea de la 8.30 iar la 8 nu era nimeni ca sa-i platesti...am pornit din nou la drum catre Turcia. Am ales cea mai scurta ruta adica prin Nova Zagora si Harmanli si prost am facut. Daca pana la Nova Zagora drumul e acceptabil, de aici incolo pentru vreo 10 kilometri zici ca tocmai ce a trecut Divizia a II-a Blindate pe sosea. Gropi, santuri, asfalt lipsa...tot tacamul. Dupa vreo ora de blestemat Guvernul Bulgar cu tot Ministerul lor de Transporturi si cu mama lui am reusit sa ajungem la Harmanli adica inapoi pe drumul principal si cu asfalt. De aici pana in Turcia totul a mers foarte bine, la granita nu am intampinat nici o problema, a fost liber, nu ne-a intrebat nimeni nimic si ne-am trezit in afara Uniunii Europene in cea mai ramas din fostul Imperiu Otoman. 
Prima impresie pe care ti-o faci cum ai intrat in Turcia e ca asta e o tara in plin avant economic si dezvoltare. Se construieste in draci, locuinte, autostrazi, cladiri de birouri...orice. Este printre putinele tari din lume care a reusit sa aiba crestere economica considerabila in anii astia de criza in care toata lumea a scazut si uimitor, la alegeri partidul de guvernamant a castigat detasat...de ce dracu nu-mi explic...n-o avea si ei corupti, comunisti, moguli  si regi de care sa se ia in loc sa faca naiba ceva bun?
Memorial Eceabat
In fine...sa revenim...de la Kapikule, granita cu Bulgaria, pana la Eceabat, in peninsula Galipolli, de unde se ia bacul catre Canakkale, unde nu e autostrada gata in totalitate e gata doar un sens ceea ce inseamna o banda jumatate pe sensul de mers...adica...se merge excelent constant peste 100 km/h. Am ajus la Eceabat pe la 5 dupa amiaza, am gasit repede hotelul unde aveam rezervare, Eceabat asta fiind un orasel tare mic. Hotel Crowded House se cheama locul unde facusem rezervare pentru 30 de euro camera dubla, hotel mai mult decat decent, baie curata, aer conditionat, televizor...si un bar destul de dragut, cu multe poze si suveniruri din Australia...n-am inteles de ce...o fi patronul fan.
In Eceabat nu prea ai ce sa faci, in afara de sa te plimbi pe faleza, sa bei bere si sa mananci kebap la terase sau sa te uiti la memorialul bataliei de la Galipolli din primul razboi mondial, cand turcii i-au batut pe englezii care vroiau sa cucereasca stramtoarea Dardanele. In toate satele din jurul stramtorii sunt astfel de memoriale care amintesc trecatorilor de glorioasele fapte de vitejie ale armatei turce. Sa fie la ei acolo...singurul lucru care m-a frapat pe mine e ca berea era scumpa ca dracu...cam 10 lei vechi in bar si 6 lei in alimentara... adica o gramada de bani.
Seara a trecut repede si ne-am culcat devreme fiind obositi de pe drum si de berea aia cu 10 lei, asa ca a doua zi ne-am trezit devreme si dupa micul dejun am luat bacul spre Canakkale de cealalta parte a stramtorii Dardanele. Ferry boat-uri vin aici din 30 in 30 de minute, iar in timpul noptii din ora in ora intre miezul noptii si 8 dimineata. 
Trecerea costa 23 de lire turcesti de masina adica vreo 50 de lei si dureaza aproximativ 25 de minute. De cealalta parte Canakkale e ceva mai mai mare decat Eceabat, dar n-am stat sa vedem si am pornit catre Troia, aflata la vreo 35 de km departare in drumul nostru catre Izmir. 
Ce mi-a placut la turci e ca au indicatoare din belsug, puse cand trebuie si cum trebuie, asa ca e destul de greu sa te pierzi.
Calul din Troia
Desi am ajuns la Troia destul de dimineata, adica pe la 9.30, ei deschizand la 9, deja era plin de turisti japonezi, pakistanezi si alte natii din astea galagioase. Prima chestie care te intampina cand ajungi acolo e calul. Un mare cal de lemn, replica al celui din razboaiele troiene, in care te poti urca pe niste scari inguste de lemn, face poze si...cam atat. Este si singurul lucru cat de cat interesant de acolo, in rest, pentru mine, un nepasionat de arheologie...Troia fiind doar un morman de bolovani. Sigur, exista ghizi care iti explica intreaga istorie a locului, povestea cu Elena, cu Paris, cu calul, cum sunt practic 9 cetati ale Troiei acolo construita una peste alta insa...tot un mare morman de bolovani e si trebuie sa ai o imaginatie foarte creativa ca sa-ti dai seama cam cum ar fi fost in vremurile sale de glorie. 
Intrarea aici costa destul de mult, 20 de lire turcesti (40 de lei) si este cam la fel la toate obiectivele turistice importante din Turcia. Oamenii astia fac o gramada de bani din istoria care nu e alor, dar pe care stiu sa o puna in valoare si sa o pastreze foarte bine. 
Dupa o ora de invartit printre bolovanii Troiei si de facut poze cu calul, am pornit din nou la drum catre Kusadasi. Pe traseu am dat de un indicator cu ASSOS ca si obiectiv turistic, si cum mi-am amintit eu ca fumam intr-un timp tigari Assos am zis sa-l vizitam. Si bine am facut, drumul  pana acolo din soaseaua principala are vreo 20 de km insa trece prin niste peisaje superbe, iar orasul antic Assos este cocotat in varful unui deal pe care il urci jumatate cu masina, jumatate pe jos. Ca sa ajungi la sus cetate treci printr-un satuc in care toate lumea si-a facut magazin de suveniruri, sau cu diverse chestii, sat destul de pitoresc in felul sau. Dupa ce platesti intrarea, de data asta doar 10 lire, dai de...alti bolovani. Dar de data asta privelista de sus asupra portutlui Assos si a Marii Egee face toti banii. N-am mai coborat jos in port pentru ca norii incepusera a se adune si nu prevesteau nimic bun, asa ca am pornit din nou la drum ca sa ajungem naiba o data la hotel. 
Am ajuns pe la 5 dupa amiaza, cazarea a decurs ok...dar...despre asta in postul viitor.:)

Tsaravets - Veliko Tarnovo

Veliko Tarnovo

Veliko Tarnovo

Feribot catre Canakkale

Gallipoli

Eceabat

Calul din Troia

Troia

Troia

Troia

Troia

Assos

Vedere din Assos

Assos

Assos

Memorial Gallipoli la Eceabat

Memorial

2 comentarii :

Simte-te ca Ilie Dobre:

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...